does she know we bleed the same?

img_0764

Te’am asezat pe’o masa dura si’ai stat. N’ai zis nimic. N’ai zis niciodata nimic.

Si erai mic uneori si’ti numarai inimile si le striveai cu precizie pe’ale bolnave.

Am stat acolo si’am sangerat impreuna. N’am zis nimic, dar uneori iti intindeam bratele spre lumina si’ti ardeau venele. Rand pe rand.

N’ai zis niciodata nimic. Am impins obiecte in jurul tau, ti’ai masurat mereu gandurile. Ne’am atins in timp dar nimeni n’a zis nimic despre asta.

Ti’am sarutat parul si oasele si’ai stiut sa mori din cand in cand. Acum esti doar batran.

Mi’am asezat talpile goale in mainile tale albe. Tu niciodata n’ai zis nimic.

2 Comments

Filed under Uncategorized

If I cut you off, chances are, you handed me the scissors.


aveam senzatia ca daca o sa trec de momentul acela, care parea ca atarna de gatul de meu de o vesnicie de fapt
aveam sa ma fac bine
si din cand in cand imi doream doar sa pot respira mai bine pentru ca oricum vederea nu ma mai ajuta la nimic
vedeam doar ce-mi imaginam
ascultam doar cuvinte pe care mi le trantise cineva cu forta in cap
si mancam tinandu-ma de barbie ca nu cumva
sa-mi musc limba
pentru ca aveam impresia ca daca o sa trec de momentul acela
am sa pot spune tuturor ca sunt iar
bine

Leave a comment

Filed under Uncategorized

pentru ca uneori, nici macar tu nu poti

e linistea asta pe care o ascult si uneori e data foarte tare, ca atunci cand iesi pe strazi si te bucura lumina, te amuza vantul dar nu e nimic notabil acolo. nu poti trai cumsecuvine cu astfel de zile care nu produc decat zambete. e nevoie de cutremurari, de zile amare, de voma uscata pe gat, de dureri care incep din dreapta si se opresc in jos, de iubiri care-ti subtiaza talia si de acele dimineti in care nu te mai vrei.

nici macar tu.

e linistea asta pe care am incetat s-o mai ascult, care-mi vibreaza in ureche dar care nu stie sa faca mai mult. ca atunci cand ramai in casa si peretii isi schimba nuanta pentru a te ajuta pe tine sa te odihnesti mai mult. iar cu aceste zile nu poti supravietui. e nevoie de maini care sa te prinda cand vrei sa cazi si de oamenii aceia care iti scutura umerii ca sa vada ce ai in cap. e nevoie de iubirile alea care te vor chiar si atunci cand nu stii cine esti.

nici macar tu.

Leave a comment

Filed under Uncategorized