asta da tristete.

e un plictis total aici.
acum s-au mai linistit lucrurile.
imi pare ca vorbesc in gol.
ar trebui sa am o cutie dupa mine si sa soptesc in ea tot ce-mi vine.
zambete, rasete tragice, amintiri, saruturi.
si sa ti-o fac cadou.

si tu cand o deschizi sa vezi totul cum sare si cum ies stelute pe margini,
stii tu, cam ca-n desene, animate de prezente stranii.

unii trag de mine, tu n-ai de unde sa stii.
pe cat de moale pot fi cu tine pe atat de incimentuita, daca exista asemenea cuvant, sunt cu ei.
adica ce mama naibii cu atata cersit, mi se face scarba. ce cuvant urat. of.

sunt semi din tot. semi plictisita, semi adormita, semi insetata, semi semi.

as vrea sa te bat pe umar, sa-ti iau tigara din gura, si sa merg detasata in fata ta
am nevoie de cateva clipe de tine uitandu-te la mine cu toata dragoste in ochi.
dar detasat. departe.
nu m-ar face sa plang asta. m-ar face sa cant.
ca o privighetoare la inceput de primavara.

ce tot zic aici, de fapt imi lipsesti, am uitat toate formele tale.
asta da tristete.