imi tinea capul neclintit cu mana, prea strans dar nu incomod
ma zbateam dar nu pentru ca vroiam sa scap
ci pentru ca vroiam sa fiu sigura ca n-am nicio sansa
sa ies din stransoare.

si era mirat,
si uneori zambea
dar din cand in cand imi musca
spranceana stanga
iar eu imi opream respiratia pentru ca
vroiam sa tina totul
o vesnicie.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s