sapaturi

mirosea a pamant rascolit si
viermi proaspeti
ca dupa ploaie

ce dimineata frumoasa
mi-am spus

where i end and you begin

nu te speria
totul a mai fost deja mancat
framantat
futut
si inghitit
nu fac decat sa gust din voma altora
cand sunt satula
de propria-mi urina

iti garantez pe foi imaculate
succesul unor seri de neuitat

in tot acest dezmat cumsecade
invat sa plang
cand nu mai e nimic prea landemana
de uitat

brocken glass

cativa oameni aruncati in spatiu
cautandu-se de multe ori fara efect
interceptand de fiecare data alte semnale
caderile sunt inerente
mai ales ca piciorul meu inchide usi
iar mainile prea scurte deschid doar geamuri
fara sticla

totu-i un tampit joc cu cioburi in loc
de ochi de sticla