sapaturi

mirosea a pamant rascolit si
viermi proaspeti
ca dupa ploaie

ce dimineata frumoasa
mi-am spus

where i end and you begin

nu te speria
totul a mai fost deja mancat
framantat
futut
si inghitit
nu fac decat sa gust din voma altora
cand sunt satula
de propria-mi urina

iti garantez pe foi imaculate
succesul unor seri de neuitat

in tot acest dezmat cumsecade
invat sa plang
cand nu mai e nimic prea landemana
de uitat

brocken glass

cativa oameni aruncati in spatiu
cautandu-se de multe ori fara efect
interceptand de fiecare data alte semnale
caderile sunt inerente
mai ales ca piciorul meu inchide usi
iar mainile prea scurte deschid doar geamuri
fara sticla

totu-i un tampit joc cu cioburi in loc
de ochi de sticla

dry the rain

a fost odata ca niciodata…

dar n-a avut nimeni mainile potrivite
sa scrie ceva mai departe
de inceputul jalnic
al unor confesiuni la margine de lac

inca mai ploua la tine?
pentru ca la mine-i cald
si poate toata transpiratia mea tarzie
nu-i decat o alta zi ploioasa pentru tine

as cam vrea

nu vreau decat sa te dai jos
de pe mine
ai iesit ca un fel de ramura si zgarii tot ce ating
sau strang in brate

cat de nefolositor ai putea fi,
facand rau nu doar mie
ci tuturor celor care
iubesc pamantul pe care-l calc
mananc si scuip in fiecare zi.

i don t like you but i love you

un fel de pasiune intinsa la maxim pe milioane de pagini
dar fara nicun sfarsit in mine
imi pare rau doar pentru ca
nu stiu cum e sa-ti para…bine