diminetile cu buze moi


dimineata iti imprumuta mana
si spre seara ti-o aduce inapoi multumit ca ai lasat asta sa se intample
si uneori iti rascoleste sufletul de parca ar fi al lui si mananca tot ce prinde si scuipa
pe toti peretii tai gunoaie si ramasitele fostelor tale iubiri, mancate si ele de altii
si uneori cand stai intinsa simti cum se rostogoleste pe tine si-ti intra in pantec
si se ascunde acolo
uneori zile, alteori ani
si rareori pentru o vesnicie
si tu apartii altuia de parca nu mai apartii nimanui
si cand vine momentul sa te ceri inapoi
nimeni nu mai era ce-a fost
nici tu, nici el, nici privirea care te-a trimis inapoi

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s