diminetile cu buze moi

dimineata iti imprumuta mana
si spre seara ti-o aduce inapoi multumit ca ai lasat asta sa se intample
si uneori iti rascoleste sufletul de parca ar fi al lui si mananca tot ce prinde si scuipa
pe toti peretii tai gunoaie si ramasitele fostelor tale iubiri, mancate si ele de altii
si uneori cand stai intinsa simti cum se rostogoleste pe tine si-ti intra in pantec
si se ascunde acolo
uneori zile, alteori ani
si rareori pentru o vesnicie
si tu apartii altuia de parca nu mai apartii nimanui
si cand vine momentul sa te ceri inapoi
nimeni nu mai era ce-a fost
nici tu, nici el, nici privirea care te-a trimis inapoi

ar fi la fel daca ar fi la fel

nu exista viitor zice autorul meu ratacit intr-un decor modern
eu trag de timpul asta sticlos si rece ca de o cordelina invizibila
si nimeni nu e pe partea cealalta sa simta cum se simt lucrurile cu adevarat
iar prezenta ta ma gadila-n stomac
si te-as trage de-o mana, aia calda si buna
si mi te-as apropia pana la inima si ar rasuna peretii
cand am sa-ti spun ceva ce nu ti-a mai spus nimeni
pacatosule, pacatuim impreuna,
dar oare vrei ce-mi place mie si daca ar fi altfel
ar fi altfel cum se simte si-n mine?

uneori isi sufleca mainile si incerca
cumva
sa ma atinga
de undeva, de foarte departe
din mintea lui probabil
iar toate drumurile astea lungi
ma oboseau cumplit si-i adormeam in poala
precum o papusa calda
una foarte calda.