si-am tot tacut.


imi zicea ca totul e posibil si ca e doar in mintea mea totul. poate ca de fapt sunt unde vreau sa fiu si nu-mi dau seama si poate ca fac ce vroiam intotdeauna sa fac dar am uitat asta. iar discutia devenea greoaie si in timp ce-mi sorbeam tigara fara pudoare, trageam cu coada ochiului la trecutul meu care statea cuminte pe o banca. aceeasi banca pe care ma aflam si eu.

si poate ca`n trecut mi-am dorit sa stam pe banca impreuna si sa nu simtim nimic si sa ne bem tigarile fara rusine si sa ne strangem mainile la sfarsit de conversatie si sa mergem acasa, separat si sa ne iubim iubirile asa cum ne-am promis undeva, in trecut probabil.

pentru ca totul parea ireal si tocmai de aceea imi era atat de usor sa manevrez momentul cum imi doream eu. faceam pauze lungi si ii ascultam dezinteresata respiratia si-mi tineam capul gol de parca ma asteptam ca vantul de afara sa bata si`nauntru. dar lucrurile nu erau chiar asa si poate ca nu erau deloc, in niciun fel.

si mi-a placut foarte mult cand m-am asezat, seara, cu capul pe perna si-am rememorat toata discutia. n-am putut sa-mi dau seama daca chiar a existat sau doar vantul a adus-o in capul meu in momentul in care am tacut.

si-am tot tacut.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s