asta da tristete.


e un plictis total aici.
acum s-au mai linistit lucrurile.
imi pare ca vorbesc in gol.
ar trebui sa am o cutie dupa mine si sa soptesc in ea tot ce-mi vine.
zambete, rasete tragice, amintiri, saruturi.
si sa ti-o fac cadou.

si tu cand o deschizi sa vezi totul cum sare si cum ies stelute pe margini,
stii tu, cam ca-n desene, animate de prezente stranii.

unii trag de mine, tu n-ai de unde sa stii.
pe cat de moale pot fi cu tine pe atat de incimentuita, daca exista asemenea cuvant, sunt cu ei.
adica ce mama naibii cu atata cersit, mi se face scarba. ce cuvant urat. of.

sunt semi din tot. semi plictisita, semi adormita, semi insetata, semi semi.

as vrea sa te bat pe umar, sa-ti iau tigara din gura, si sa merg detasata in fata ta
am nevoie de cateva clipe de tine uitandu-te la mine cu toata dragoste in ochi.
dar detasat. departe.
nu m-ar face sa plang asta. m-ar face sa cant.
ca o privighetoare la inceput de primavara.

ce tot zic aici, de fapt imi lipsesti, am uitat toate formele tale.
asta da tristete.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized


imi tinea capul neclintit cu mana, prea strans dar nu incomod
ma zbateam dar nu pentru ca vroiam sa scap
ci pentru ca vroiam sa fiu sigura ca n-am nicio sansa
sa ies din stransoare.

si era mirat,
si uneori zambea
dar din cand in cand imi musca
spranceana stanga
iar eu imi opream respiratia pentru ca
vroiam sa tina totul
o vesnicie.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

si-am tot tacut.

imi zicea ca totul e posibil si ca e doar in mintea mea totul. poate ca de fapt sunt unde vreau sa fiu si nu-mi dau seama si poate ca fac ce vroiam intotdeauna sa fac dar am uitat asta. iar discutia devenea greoaie si in timp ce-mi sorbeam tigara fara pudoare, trageam cu coada ochiului la trecutul meu care statea cuminte pe o banca. aceeasi banca pe care ma aflam si eu.

si poate ca`n trecut mi-am dorit sa stam pe banca impreuna si sa nu simtim nimic si sa ne bem tigarile fara rusine si sa ne strangem mainile la sfarsit de conversatie si sa mergem acasa, separat si sa ne iubim iubirile asa cum ne-am promis undeva, in trecut probabil.

pentru ca totul parea ireal si tocmai de aceea imi era atat de usor sa manevrez momentul cum imi doream eu. faceam pauze lungi si ii ascultam dezinteresata respiratia si-mi tineam capul gol de parca ma asteptam ca vantul de afara sa bata si`nauntru. dar lucrurile nu erau chiar asa si poate ca nu erau deloc, in niciun fel.

si mi-a placut foarte mult cand m-am asezat, seara, cu capul pe perna si-am rememorat toata discutia. n-am putut sa-mi dau seama daca chiar a existat sau doar vantul a adus-o in capul meu in momentul in care am tacut.

si-am tot tacut.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

…când nu poți dormi, și`ntinzi o mână, și`aștepți să ți se întâmple ceva.

ryan halliwill

Foto: Ryan Halliwill

Leave a comment

Filed under Uncategorized

ploua iar noua ni se pare ca ploaia asta noi am nascocit-o si ne apartine.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

la plimbare


te suspectez ca-ti bei cafeaua fara zahar,
ca si tu-ti imaginezi ca oamenii astia dorm
si uneori in somn dau din picioare si ma lovesc
pana si pe mine
si ca atunci cand stranut o pasare in zbor isi pierde echilibrul
si lucrurile nu se termina aici

probabil nicaieri

Leave a comment

Filed under Uncategorized

cu emotie


m-am plimbat doua ore prin ceata
sa fi fost una imaginara, nu pot sa-ti explic
mi-e din ce in ce mai greu sa-ti scriu, ma dor degetele
am imbatranit uitandu-ma in oglinda dupa cineva care
tot intarzie sa apara
vecinul meu e pe zi ce trece mai tanar
iar acum, de fapt ieri,
mi-a carat plasa plina de medicamente
la acelasi etaj, unde stau
si eu

Leave a comment

Filed under Uncategorized