ai a dat drumul sa curga din mine un amalgam de atat de bine stranse iubiri.azi nu le cer inapoi.ce-as mai putea descoperi sub ochii tai ce nu stiu deja.?.ai inteles aceste minunate lucruri isi gasesc pana si ele.sfarait.in sangele tau sfarsituri.mi-e frica de povestile ce incep mereu.cu litera mare la inceput de propozitie.ai inchis lumina din mine.in nesfarsitul intuneric de afara.am mainile inghetate in interiorul altcuiva.atat de frig in el.nu pot scoate niciun deget afara.ai lasat caldura din mine sa se amestece cu alte surse de divinitate.cineva la o margine de drum se plangea ca si-a pierdut dumnezeul si avea ochii prea mari sa-i fi curpins mai bine in mine.ai lasat parul meu vantului care nu mai poate azi aduce decat nisip in inima.azi nu te cer inapoi.am stiut si vreau si acum sa-ti dau drumul in acelasi ocean.din care ai venit.in care ai crescut.din care-ai baut.o minunata creatura a marii.cu valuri cu toti pestii.iti dau iarasi drumul in acelasi bol cu apa.din care stiu sa beau uneori.stiu sa dau inapoi.