avea dreptate, cenusiu suna bine din gura mea
nu stiam nimic despre ce-mi vorbea
dadeam din maini exagerat de mult
buzele erau umede si proaspat indulcite de ceaiul de iasomie
mintea mea facea ce stia cel mai bine, dezbraca fiecare centimetru de piele
iar discutia imi surzea timpanele de parca eram la opereta
vroiam cincisprezece minute de liniste, de respiratie gura la gura
de mancat urechi cu gust de pruna si de impins la vale, tot ce
nu isi gasea loc la deal.
mi-a mirosit mainile, degetele, a muscat putin din parul stufos
si parfumat
apoi mi-a spus doua vorbe si-a plecat de parca nu urma sa-l mai vad vreodata
in dimineata urmatoare
l-am gasit dormind pe presul de la usa