Aseara m-am gandit la casa aia. Avea un fel de curte. O alee. Un wc undeva in josul ei. Nu am intrat in casa. Baiatul era rusinat ca sunt acolo. Imi povestea de Alina. Prima lui iubita. Ii tin minte si acum numele. Era un fel de zeita care inca exista in fiecare bucatica de gradina, de casa. Am mancat ceva fructe din gradina. Nu-mi amintesc ce. Mi-ar fi placut sa fie zmeura. Asa mult m-am gandit aseara ca as vrea sa ma duc acolo sa intru in casa. Ma gandeam si la lumina frumoasa care ar intra dimineata pe geam. Un fel de pat imens. N-as fi fost cu baiatul in pat. As fi luat pe altcineva cu mine. Cineva care sa nu ma iubeasca. Caruia sa-i fiu indiferent. Care m-ar fi luat in brate din obisnuita. Ca asa se face. Se simte si bine parca. Si ne-am fi uitat la lumina care se revarsa peste picioarele noastre. Am fi zambit, si am fi plans. Ne-am fi intrebat incet : “cum ar fi daca tu ai fi sotia mea, si ar trebui sa mergem in vizite la rude?”. Asta mi-ar fi placut. Acum mi-ar fi placut.
Romeo is Bleeding 