Ploua. Ce bine se simt cuvintele tale aspre pe pielea mea moale si uda. Cat mi-e de dor, dor de tot. doare puternic fiecare loc in care ai incaput. Fiecare muschi care s-a incordat pentru a te prinde mai bine, pentru a te iubi mai bine. Ploaia plange in locul meu. Totul se intampla pentru mine. Ma salveaza umezeala strazilor si ma tot aplec sa beau din baltile ranilor mele. Te-am scuipat la fiecare colt si-acum imi caut saliva ca un posedat. Vroiam absolutul aici si atunci. Acum si acolo. Tot ce-a ramas sunt doar cateva melodii cantate in ureche si calmul serilor imprumutate de la altii. S-au atins mainile noastre si au facut scantei, a ars totul pana la cenusa si-a plouat peste cadavrele noastre puternic. Au cantat pentru noi maestrii lumii. Cee durere se simte ca acum, in vremea asta. Pe ploaia asta mai vreau o apropiere sa sting toate glasurile care-mi tipa in mine: nu se mai poate, nu se mai poate.
Si asa si este, asa cum ai tot spus asa cum am tot plans. Si ploaia in locul meu si vantul in locul tau.