360.s-a mutat.

sunt treburi murdare astea si ma murdaresc pe maini pe spate pe picioare
si merg in pasii tai .masivi.puternici doar ai tai.
si impartim acelasi eu.si aceeasi mana.si unde scarpini tu alini.
si unde bei tu saturi
dar eu exagerez.si daca n-as face o n-ai fi.

esti doar exagerarea mea.pentru ca am nevoi
si tu ai potentialul unui barbat ce satisface

si ce sa intelegi.ce sa-nteleg?
cine mai poate…(te vreau cu exagerare)

 

 

cincisrezece sute

fiecare are momentele lui.eu le-am si pe-ale mele.si pe-ale lui.si pe-ale ei.
am flashuri ciudate zilele astea.
s-a incheiat de mult un timp.a inceput altul.vreau sa tin ceva mai mult
sa se simte mai mult.sa se sfasie mai greu.stiu c-am sa fiu posesiva.of si-mi place de mine.
cand tremur.si sunt zglobie.si cam asa.ma plac si ei.
nu te dedici.te deduci.ma inchin.imi spal genunchi.apa o pastrez.e sfanta.
stiu sigur.ca vreau sa spal pe cineva.am porii deschisi vor sa prinda.sa atraga.
sa tina cat mai mult.sunt nesatula.si cand sunt asa.sunt bine de tot.

asta i cel mai vibrant lucru pe care puteam sa l scriu.
si nu m-am gandit.si n-am socotit.
am tras apa.eh.hehe
hai ca-i frumoasa toamna.
si asta si cealalta.si toate
mi-am improspatat plamanii si simturile.

 

descrieri

 

ti-am scris sa mi te tin aproape.
sa nu uit din tine nimic.si totusi prin toate scrierile astea
tocmai de tine m-am indepartat cel mai mult
ma simt fara substanta.pentru c-am baut o si-am scos o prea mult.
daca tot nu ma mai detin.si nu mi mai misc mainile in
directile mele bine stiute.spre cine naiba ma tot dau?
nu stiu.nu ma pot uita spre fetele din jurul meu.
se-apropie ciudat de mine.si-apoi dispare.
cer mila si atentie.si o primesc.
si-apoi de prea multa.ma transform intr-o papusa
ordinara.pe care o poti avea.o poti darui.
o poti rupe.si coase la infinit
nu ma fac mai urita despartirile
de nici un sens.nu ma simt mai puternica.
rupand in tot.si totusi asa ma pot scoate la suprafata
fetei tale…..

de masa.

cand povestile triste nu mai exista
le iau locul cele vesele.dar rastele cad in iarba
si iarba-i calcata-n picioare.

si toate trec.dar d efapt nu trece nimic

 

 

he

anumitele cuvinte
ce mi-au plesnit din gura
m-au scos tot ele afara
tot ele si-nauntru
si-acum servesc la mese
si-mi fac mereu din mana

 

 

atat de multi
cu-atat de multe
atat de multi nu pot sa uite
atat mai stam,mai mult mai vrem
atatia dau;
la fel de mult cat pot sa iau
mai uit mai stau mai vreau
cu atat de multi m-as impaca
la fel cu cat m-as descurca

atat de multi cu minti putine

cat tine cerul.tin si eu cu mine

 

 

 

am sa te invat sa-ti cresti
picioarele
sa te duca acolo unde trebuie
sa-ti cresti
mainile
sa scrie ca nimic nu trebuie.
sa le inveti s-arate mai mult decat la revedere
sa ti le cresti sa-mi scrie cum
ieri
trebuia sa fii cu mine…

dar cum nimic nu trebuie.
s-au multumit sa-mi zica…
la revedere

 

 

imi simt spatele intors spre tine.

intinzi bratele spre fata mea.
esti altul care vrea.
sunt tot eu cea caare nu da.niciodata.
gratuit asa.nici nu te-as vrea
imi mestesc unghiile inrosite aseara.
imi raman dinti cu pete.
si de la unghii si de la pielea mea violata
de ce sa-ti fie frica.? de ce sa-mi simt iarasi inocenta
pana-n acelasi loc.si de acolo sa o mut iarasi spre tine
sa te incante sa ma incante.

mi-e poate prea devreme sa te afirm in pieptul meu
pentru ca ruperile vechi.n-au prins prea mult
parfum….

 

 

ma uit in palma.
ma uit apoi in doi.
ma uit ca poate ploua.
ma intorc ca poate sta.
ca poate-i lumea lui uitata
intr-un decor.
facut.iubit.si admirat.
de catre mine.
ma uit ca poate s-ar putea schimba in mine
.si poate eu m-as tot schimba in el.
ma uit c-as merge.
dar stau.
si nu-mi displac nici degetele tale.
nici vorbele.
nici hainele.
si i prima oara cand ma uit.
si nu ma dor ochii.si nu mi curg mucii.si nu mi-e frig.sau greata.sau vad valuri.

ma uit la tine.ma uit la ploi.ma uit cum vremea tine totusi.in suspinul ei.
un nor

 

 

intr-o zi am sa incep un jurnal
in care te vei citi cum nu te-ai scris niciodata
in care vei afla ca esti cum nu te-ai vrut niciodata
ca n-ai aprins.sau poate-ai ars prea mult
pentru ca intr-o zi am sa incep un jurnal
sa te poti vedea mai bine

 

 

ce teatru trist.
ce-ti place sa ma vezi jucand.
atatea roluri in atatea seri.
si-apoi ti-arunci buzele peste ale mele.
ca pentru multumire.
si ma intrebi : “asa esti tu?”
eu?
asa sunt eu.
asa probabil sunt.

 

 

mi-am aruncat tenisii in masina de spalat
somnul undeva peste umerii mei goi.doldora de saruturile tale
mi-am potolit stomacul plangacios.
si-acum stau…si m-as fi aruncat si pe mine in bratele tale…
dar unde tu….? ca dintr-o data…mi-ai aparut in forma de sms….
dupa ce te-am.scris.te-am vrut…te-am sters

 

 

mi-am vindecat limba in gura ta
piciorul intre picioarele tale
parul in narile tale.
mi-am scos parfumurile in palmele tale
iubirile in spinarile tale
alunecarile in privirile tale
ceva m-a miscat.si m-a lasat asa

si-mi place ca poti.ca pot.ca-mi place.ca nu mai doare

 

 

mai este si vantul care spune multe.si marea cu nebunia ei.
si ploaia cu tandretea ei.
si putinul cu multul lui
si tu cu lipsurile tale
si eu trista ca-ntotdeauna
mi-e frica de oameni care pleaca.
de usi deschise.de singuratate
si in acelasi timp mi-e frica.
de toti cei care intra
si n-ar trebui si nu mai pleaca.si ma mananca..

.as vrea..si eu gratii la suflet.
dar m-am ales cu gura inchisa

 

 

ma dor muntii in apendice
ma doare mana ta pana in gat
imi tusesc in palma
si-am atatea de spus
si nu le mai spun
c-am tusit
si-au iesit toate o data
ma doare orasul asta in plamani
ma doare piciorul tau in burta
si tusesc
si-am vrut sa tac
dar am scos tacerea
prin

 

 

n-am sa-ti acopar mainile.
vrei sa m-atingi.
eu vreau mai mult
n-am sa-ti acopar ochii.
vrei sa ma vezi.
eu vreau la fel
n-am sa-ti leg picioarele.
daca mai vrei sa pleci.

sa pleci
eu vreau la fel
de mult

 

 

sunt un deliciu
pentru parazitii mei sentimentali
am un cadou din nastere:
o rana ce n-are sa se inchida vreodata
si nu`i puroi sau sange
e miere si viata si iubire
se infrupta multi
putini dau inapoi

m-a epuizat lumea asta

fizic

 

 

sunt singura femeie din viata mea
singura iubita
singurul barbat
sunt singura copila din lumea mea
singura sentimentala
singura parasita
sunt singurul penis care ma incanta
singura apa limpede
singurul pamant miscator.eu
pentru mine sunt tot
pentru altii mai mult putin decat ceva

sunt singura din viata mea

restul nuante

 

pot sa-ti mai scriu.ca mi-ar placea
sa te mai strig.ca mi-ar placea
sa te adun, din rafturi pline de tutun
sa te descant in ierni polare, cu brazi imensi
la subsuoara.
pot sa te cant.ca mi-ar placea
sa te mai strang.ca mi-ar placea

alunecand.ca mi-ar placea

 

 

am primit o scrisoare surpriza desprinsa cu greu din mintea unui om.surpriza
de ce mi-ai scris? nu.nici tu nu stii si nu te-ai intrebat.
cum te-ai schimbat,cum te-ai crescut departe de mine, cum mi te trimiti asa, printr-o hartie.
acum esti barbat, stii, si-ti plac fetiscanele tinere si zburdalnice, cu sanii albi si fundul tare, ti le iei si ti le cresti.dar nu le dai nimic din tine.
mi-ai scris sa mi spui toate astea, pe care le-am anticipat si singura.si acum ca le citesc si sunt adevarate ma dor mai putin.
imi placea de tine mai mult.asa fara contur.ganditor si cu dureri adolescentine.din alea marunte pentru oameni maturi dar puternice pentru tine.imi placea sa te vad plangand.imi placea sa te stiu completat din sanul meu de mama protectoare.
si-acum te-ai limitat, pentru c-ai invatat singur sa iubesti si asta nu e bine.pentru ca o faci mult si fara detalii,pentru ca nu mai gandesti, of iti lipseste ceea ce barbatii au si femeile isi doresc, puterea penisului in erectie.
ar trebui sa calci pe suflete, sa inveti sa domini.sa nu te lasi cules de pustoaice.
sa bati.sa te lasi batut.sa nu mai iubesti asa.asa fara sa intelegi.dar sa te bucuri.

vreau sa mi te dai inapoi.vreau sa mai suferim impreuna.
vreau sa te invat sa lupti din tine.pentru tine
vreau sa ti streg conturul nefolositor.si sa te dau inapoi
tie.

mi-e dor de pustiul ala cu ejaculare precoce

 

 

incercarea mea de-a ma inconjura de oameni mai inteligenti decat mine, intotdeauna a invins.
am nevoie de astfel de oameni, pentru a-mi innabusi sentimentele si emotiile.pentru a ma putea analiza si cataloga clar.cu o luciditate ucigatoare.n-am iubit niciodata mai putin.cat iubesc acum.in perioada asta arida sentimental din viata mea.eu nu mai exist demult pentru mine.si incep sa cred ca-i mai bine asa.parca m-as fi aruncat intr-un desert.fara ploi.doar cateva plante specifice locului.
este adevarat ca-i tarziu.e 2 dimineata.dar calculand altfel.poate-i doar prea devreme.
savurez cu un profund interes jurnalul lui anais nin.si ma simt rascolita in interior.parca am avut o revelatie asupra mea.parca mi-am redescoperit drumul si parca astept pana la sfarsitul acestei carti sa stiu cum sa ma intorc.
ma simt pierduta.si foarte derutata.am fost dintotdeauna.dar a fost ceva voit.acum oricat de mult ma straduiesc sa-mi revin.ma simt din ce in ce mai mica.si mi-e frica sa nu sufar in vreun fel.
este prima oara in viata mea.cand incerc cu toate puterile interiorului sa ma feresc de nevroze si atitudini agresive.fata de mine.si nu doar.
m-am regasit prea mult in cartea asta.si mi-au iesit toate slabiciunile la iveala.
cu toate astea.ma simt mai bine, dar mai nesigura ca niciodata.

voi fi iar pusa la zid si`ntrebata de unde si spre ce moliciunea mea.eu iar n-am sa stiu ce sa spun.
pentru ca uneori chiar si cele mai alese cuvinte alcatuiesc povesti triste.

 

 

 

intr un tarziu m-am hotarat sa ma ridic
si-am facut o cu greu
am tot impresia ca n mintea mea mai exista cineva
o ramasita dintr-un eu pe care l-am ignorat
imi tot dicteaza ce sa fac.pe cine sa mananc
de unde sa incep
in calitate de nimeni.ce-am ramas
o ascult
si-mi pare mereu ca ea trebuie sa stie despre mine
mai multe decat stiu eu.

a creat ceva in jurul meu.in tot acest timp
ca o bariera.intre mine si mine
si nu ma mai pot iubi sau idolatriza
pot doar arunca cu pietre
si-a asculta cu ochii-n buzunarul de la piept
tot de mine
dar de un mine creat in trecut

m-am hotarat sa ma ridic din pat
cu greu
dar vocea-mi dicteaza
si eu execut

 

 

ah tu cu somnul tau adanc
si mintea odihnita
nu simti tot tremurul apei ascunse in
plamani

cuiva ii trebuie mai mult

 

 

mi-e frica sa te mai vreau
prin toate crapaturile fetei ai iesit
o data pentru totdeauna
si iti infingi adesea mainile prin ochii mei
sa te mai vezi o data acolo
pentru totdeauna

nu-i nimic deschis in fruntea mea
nu-i nici un por de vina ca azi nu te mai vrea
si-mi plangi in brate
si te-as ridica

ma uit lipsita de pareri la tine
“hai spune-mi dragul meu,
dupa ce-ai iesit,
pe unde te-as mai putea baga?”

 

 

 

am parerea ta de rau in ochii mei
toate au tristeturi de vara in ele
m-am plictisit in trupul meu
iar al tau nu ma mai incape
am adunate toate regretele tale in palmele mele
ma faci sa-mi para rau pentru tot ce-ai trait
pentru tot ce te-am facut sa ucizi
pentru tot ce mi-ai pictat, dansat, cantat
am consimtit amandoi la asta
din toti rarunchii

acum nu mai am
decat…
parerea ta de rau in ochii mei

 

 

m-am gasit indiferenta
la tot prezentul asta inocent
care incearca din mine sa iasa
pe unde nu-i voie

ma nascoceste
imi atribuie stari de iubire
ca niste ace in timpul unei sesiuni medicale

mai du-te dracu!