nici nu inteleg ce scriu
dar nu ma pot opri
ma sperii usor.la o usa trantita mai tare.
oare sunt frustrata?
pentru ca nu ma simt.
si cu toate definitiile termenului chiar nu ma identific.
la 18 ani.adica acum multtt t i m p in urma.hehe
imi placea singuratatea.
ma bucura disparitia parintilor mei.
eu si calculatorul.
poate un miller mic.sau alte cele.
si-mi placea ca stiam cum sa mi umplu timpul in asa fel
incat sa nu ajung niciodata sa ma plictisesc cu mine
acum e diferit.
ma trezesc mereu cu telefonul in mana.sunand pe cineva.
cerand sa ne vedem pe undeva.
si-aud ca raspuns…: “sigur?”
pai sigur ca simt nevoia de oameni.
si-asta ma sperie.
vreau sa invat sa fiu singura din nou.
ba nu.
vreau altceva.dar nu pot scoate nimic “de-acolo”
si-asta ma sperie.
Romeo is Bleeding 